Știm ce este fericirea pentru că am trăit tristețea, înțelegem puterea luminii, pentru că am trecut prin întuneric. Aceasta este binecuvântarea de a trăi într-un corp fizic.
Existăm pe acest pământ, în corpurile noastre fizice, deoarece sufletele noastre au lucruri de învățat pe care nu le-am putea învăța în nici un alt mod.
Prin corpul nostru fizic și prin lumea fizică putem trăi viața într-un mod complet, atât spiritual cât fizic.
Ființele pur spirituale sunt doar spirituale și nu vor reuși să ridice nici un fir de praf pentru că se pot manifesta doar spiritual, în starea de fi.
Pentru a ridica firul de praf ai nevoie de verbul „a face”, iar acesta este un atribut al spiritului manifestat în corpul fizic.
Ființele pur spirituale sunt într-o stare de a fi, mai degrabă decât în cea de a face, într-o dimensiune care depășește limitele timpului și ale spațiului. Dar când ne întrupăm în planul fizic, suntem automat supuși legilor fizicii și lumii dualității.
Omul caută mereu echilibrul între a fi și a face. Toată viața face acest lucru, indiferent că știe sau nu știe cum să-și explice. Experențial cunoaște când este magnetizat de „a face”, se simte istovit mai mult decât fizic și caută mai mult „să fie”.
Are un ceas interior care ticăie din ce în ce mai tare dacă nu-l aude. Atunci când ceasul sună, se trezește și își dă seama că poate să fie și să facă în același timp sau chiar în mai multe timpuri.
Devine conștient de corp, de minte, de emoție ca de elemente esențiale pentru experiența fizică și nu ca pe niște poveri care îl împiedică „să fie.”
În dualitate, știm ce este fericirea pentru că am experimentat tristețea și înțelegem valoarea și puterea luminii, pentru că am experimentat întunericul.
Cunoscând acest lucru, avem ocazia să ne dăm voie să existăm ca ființe spirituale având o experiență fizică.
Nu există nici o durere în dimensiunea spirituală, pentru că în această dimensiune suntem una cu sursa nelimitată a universului.
Doar aici, în dimensiunea materială, sentimentul nostru de limitare și separare ne permite să ne simțim emoțiile și să învățăm despre dragoste, iertare și compasiune.
Noi pornim dintr-o stare spirituală de unicitate către învățarea relației cu oamenii care sunt indivizi distincți și diferiți. De aceea, lecția relațiilor pe pământ este cea mai prevalentă în viața unui om.
Învățăm totodată să ne înțelegem prin relațiile noastre cu lumea din jurul nostru – cu anotimpurile și peisajele, cu provocările și oportunitățile.
Prin călătoria noastră pentru a ne găsi locul printre atâtea suflete, începem să recunoaștem propria noastră strălucire luminoasă dintr-o infinită constelație de stele.
Odată ce realizăm că suntem ființe spirituale, putem profita de experiența de a fi om, știind că suntem cu toții conectați la aceeași sursă.
Putem trăi de la nivelul unicității, în timp ce apreciem cu adevărat frumusețea diversității, gustul dulce al iubirii și pe cel amar, al pierderii, cât și înflăcărarea triumfului asupra provocărilor și adversităților.
Prin aceste contradicții, trăim viața și putem trece prin vremurile întunecate, înțelegându-ne că ne va ajuta să apreciem mai mult lumina vieții, a iubirii și a spiritului.
Suntem aici pentru că am făcut alegerea de a trăi o viață pământească, deci acum putem alege să ne bucurăm de călătorie cât mai complet posibil, în corpul fizic.
