Pe calea devenirii, preluăm conștient sau inconștient moștenirea de la părinți sau o respingem cu toată puterea pentru a ne putea contura propria noastră personalitate.
Ereditatea și moștenirea de la părinți joacă un rol foarte important în aproape toată evoluția umană, fizică, mentală sau emoțională. Tindem să arătăm ca părinții noștri și suntem supuși de multe ori, acelorași sensibilități pe care le au aceștia.
Putem fi chiar predispuși la anumite comportamente sau preferințe. Pe măsură ce ne maturizăm, devenim din ce în ce mai conștienți de trăsăturile care există în noi și de istoria clară a trăsăturilor părinților noștri.
Răspunsul nostru la această conștientizare depinde foarte mult de gradul de înțelegere a înclinațiilor, tendințelor și modelelor comportamentale pe care le-am moștenit de la părinții noștri.
Putem onora unele dintre aceste trăsături comune în timp ce le vom respingem cu tărie pe altele.
Cu toate acestea, nu există nici o lege a naturii, nici o legătură eterică între părinți și copii, care să menționeze expres și să definească faptul că aceștia din urmă trebuie să calce pe urmele celor dintâi.
Suntem fiecare dintre noi liberi să devenim oricine ne-am dori să fim!
Deși am integrat involuntar unele maniere sau obiceiuri ale părinților noștri în propria viață, prin educație interioară și examinarea de sine conștientă, putem identifica aceste aspecte și să lucrăm cu ele fără să le respingem neapărat.
Tot ceea ce vom încerca să respingem, va fi menținut de subconștient în realitatea noastră pentru că atenția noastră este în contact cu aspectul respectiv, indiferent dacă îl considerăm bun sau rău.
Când acceptăm faptul că părinții noștri sunt ființe umane prin care se manifesta atât grația umană, cât și eșecul uman, începem să-i dezlegăm în mintea noastră de identificarea cu rolul de mama sau tată, redându-le libertatea de a fi oameni aflați în propriul proces de evoluție personală.
Acordând în mintea și inima noastră, mamei și tatălui, libertatea de „a fi”, ajungem să ne dăm seama că și noi putem ființa autonom și în niciun caz nu suntem obligați să devenim una cu relația noastră cu părinții.
Putem apoi să onorăm fără rezerve și să dăm update la acele aspecte ale mamei și tatălui nostru pe care le admirăm fără să facem copii după ele.
Deși multe dintre temperamentele care te definesc țin de moștenirea de la părinți, tu controlezi întotdeauna modul în care se manifestă în viața ta.
Modelele pe care le-ai văzut la părinții tăi nu trebuie să facă parte neapărat din destinul tău unic.
Poți învăța din greșelile părinților și să alegi să nu-ți irosești viața, repetându-le și tu. Obiceiurile lor nu trebuie să devină obiceiurile tale.
Dar, chiar dacă îți creezi calea proprie, influența părinților tăi va continua să se manifeste în viața ta pentru că în corpul tău, celulele folosesc același limbaj al sângelui. Cum vei folosi acest limbaj și acest dar al vieții depinde numai de tine.
